Certan Leonid

 Leonid Certan - prietenul copiilor și tuturor cetățenilor din Obreja Veche, a compus peste 2300 de poezii fiind înmănuncheate în cele patru volume „La Obreja-ntr-o grădină…”. Coperta fiecărui volum corespunde unui anotimp, culorile picturilor reflectă starea de spirit ale eului liric sau a autorului. Scriitorul evocă diverse amintiri ce țin de satul natal, școală, istoria satului, tradițiile și obiceiurile lăsate din moși strămoși. În operele sale scrie tot ce vede, ce simte, ce îl fascinează și ce îl bucură.

Leonid Certan s-a născut la 31 martie 1949 în s. Obreja Veche, r. Glodeni.

- 1955-1966 -își face studiile la școala medie din satul natal.

- 1966 -1967 – este angajat ca laborant în școala în care a învățat .

- 1968-1971 – student la Colegiul de Medicină din Bălți .

- 1972-1973 - lucrător medical la spitalul din satul natal .

- 1974-1987 - pictor la Palatul de Cultură de pe lângă Asociația Militar - Industrială ”V. I. Lenini” din Bălți, considerată cea mai fericită perioadă de activitate .

- După absolvirea facultății de filologie a Universității de Stat ”A. Russo” din Bălți (1982-1987) – activează în calitate de profesor de limba și literatura română în Școala medie nr.3 din Bălți, fiind considerat ”Pilonul și Coloana vertebrală” pe care se sprijină instituția de învățământ, în care a activat ... mulți ani.

2002-2003-Director al Gimnaziului din s. Obreja Nouă.

17 octombrie 2017 –apare I volum de versuri ,,La Obreja-ntr-o grădină...” , după care la scurt timp apar și volumele 2, 3, 4.

11 octombrie 2018 - prin decizia nr. 7/1 a consiliului local i se acordă Titlul de Cetățean de Onoare a satului Obreja Veche.

31.03.2009- Diplomă de mențiune –pentru succese remarcabile, activitate fructuoasă, contribuție substanțială la realizarea procesului educațional.

11.10.2005 -Diplomă de mențiune - pentru succese remarcabile în organizarea procesului educațional- Primăria Municipiului Bălți, Direcția învățământ, Tineret și Sport.

4.10.1004- Diplomă de mențiune - pentru succese remarcabile în organizarea procesului educațional și contribuție substanțială la realizarea reformei școlii- Primăria Municipiului Bălți, Direcția învățământ, Tineret și Sport.

01.09.2001- Diplomă de mențiune pentru succesele obținute la educarea și instruirea elevilor-Primăria Municipiului Bălți, Direcția învățământ, Tineret și Sport.

31 august 1987- Dimplomă de mențiune pentru merite deosebite organizarea procesului educațional - Primăria Municipiului Bălți, Direcția învățământ, Tineret și Sport etc.

 Angela Ganea (Țîgîrlaș) 

                                   Nicolae Rusu

      Nicolae Rusu s-a născut la 26 februarie 1948 în comuna Risipeni, raionul Făleşti, în familia lui Petru Rusu şi a Emiliei Tudorache, ţărani agricultori. După absolvirea școlii medii  din Risipeni în 1966 și a Facultății de Economie a Politehnicii din Chişinău în 1970, studiază la Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul „M. Gorki” din Moscova  (1983-1985). Din 1987 și până în prezent, este director al Fondului Literar al Scriitorilor din Moldova.

    Debutează editorial în 1978 cu volumul de proză scurtă Pânzele babei. Va scrie și piese dramatice montate pe scenele mai multor teatre din Moldova, dar și la Teatrul radiofonic al Radioului Național.  
     În 1986, lui Nicolae Rusu i se decernează premiul literar unional „N. Ostrovski” pentru volumul Шляпа для дедушки (Pălărie pentru bunel), prima lui carte tradusă în limba rusă la editura „Molodaia gvardia” din Moscova.
    Pentru volumele de proză scurtă Avem de trăit şi mâine (1992) și Treacă alții puntea (2000), dar și pentru volumul de piese și scenete pentru copii Facă-se voia noastră (2008) i-a fost acordat Premiul Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. În 1999, în cadrul unui concurs literar din România (Aiud), i se acordă premiul „Liviu Rebreanu” pentru proză scurtă.
    În 2011, povestirea Dio luludia, publicată în revista „Golosa Sibiri” (tradusă în limba rusă de Miroslava Metleaeva), câştigă Premiul Literar Internaţional din Rusia „Iurii Dolgorukii”. Volumele de proză scurtă Marginea lumii (2002), Alunel (2009), Coada iepurașului (2010) și Meri sălbatici (2016) sunt premiate la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din Chișinău.
    În 2018, Filiala Proză din București a USR îi acordă Premiul pentru întreaga activitate literară. Traducerea din limba rusă a cărții Când părinții nu-s acasă de Miroslava Metleaeva este apreciată cu Diploma de Onoare a Consiliului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret (Atena, 2018). În noiembrie 2022, piesa Virgula obține premiul 3 în cadrul Concursului de dramaturgie (ediția I) „Democrația prin teatru. Reflecția integrității în lumina scenei”. 
    Nicolae Rusu este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1980) și din România (începând cu 1994), al PEN Clubului Internaţional, filiala din Moldova (1993) și colaborator-editor al revistei de cultură „Astralis” din București. Cetățean de onoare al comunei Drăgănești, jud. Neamț (2006), și al localității de baștină, Risipeni,  din 2018.
    De-a lungul carierei, autorul colaborează la revistele din R. Moldova „Nistru” („Basarabia”), „Orizontul” („Columna”), „Moldova”, „Femeia Moldovei”, „Florile dalbe”, „Alunelul”, „Literatura şi arta”, „Glasul Naţiunii”, „Mesagerul!”, „Cuvântul”, „Viaţa Basarabiei”, „Contrafort”, „Revista Literară” etc. și la revistele din Ţară: „Steaua”, „Vatra”, „Literatorul”, „Contemporanul”, „Convorbiri  literare”, „Astra”, „EuroMuzeum”, „Art-Emis”, „Pro Saeculum”. De asemenea, va colabora și cu publicații din Rusia, Ucraina, Georgia, Grecia, Mongolia, SUA și Serbia.
    Activitatea literară a scriitorului Nicolae Rusu însumează, până în prezent, 43 de volume, apărute la edituri din Republica Moldova, România, Rusia, Cehia. Sub pana sa apar culegeri de proză scurtă, romane, piese de teatru, cărți pentru copii, publicistică. Din șirul prozelor scurte, rețin atenția volumele Avem de trăit și mâine, Treacă alții puntea, Marginea lumii, Orație de ursitoare sau De-ale lui Gheorghe… .
    Primul roman al scriitorului, Lia (apărut în 1983), narează o poveste de dragoste și se bucură de o apreciere constantă din partea tinerilor cititori, ajungând astfel, în 2020, la a treia ediție. Un alt roman cu priză la cititori este Șobolaniada (1998), tradus în limba cehă și editat în 2011 la Praga în două volume  –  Șobolaniada și Revelion pe epavă. În 2017, la Editura „Junimea” din Iași, vede lumina tiparului romanul Pușlamielul, un volum bine întâmpinat de critica literară de la Chișinău.
    Proza scurtă semnată de Nicolae Rusu este tradusă și publicată în reviste și antologii colective din Rusia, Ucraina, Tatarstan, Georgia, Mongolia, Germania, SUA, Letonia, Franța, Cehia, Azerbaidjan, Macedonia. Iar romanele Lia și Totul se repetă au fost traduse în limba rusă.
    Piesele dramaturgului Nicolae Rusu sunt montate pe scena Teatrului de păpuși „Guguță” din Chișinău: Facă-se voia noastră (2004), Țurțurica (2006), Luceafărul (dramatizare a poemului eminescian, în 2007), Brățara fermecată (2009), Parte dreaptă (2020), pe cea a Teatrului „V. Alecsandri” din Bălți: Buchetul (2013), a Teatrului „B. P. Hasdeu” din Cahul: Iepurașul se răzbună (2013), iar în cadrul emisiunii „Teatru la microfon” a Radioului Național autorul este prezent cu piesele Așa sunt eu (2003), Și ne izbăvește de cel viclean (2013) și Ștefan al III-lea Voievod (2016).
    Nicolae Rusu este și autorul a două volume de eseuri: Tărâmul ambiguității (2014) și Exerciții ale Reîntregirii (2018), volum dedicat centenarului Unirii Basarabiei cu România, dar și a două cărți de impresii de lectură: Ieșirea din clișeu (București, 2012) și Aspecte și identități (București, 2022).
    Nicolae Rusu afirmă „după ce citesc o carte bună, am o neobișnuită și inexplicabilă sete de lucru. O lucrare scrisă talentat, cu sufletul, nu doar cu mintea, inspiră, pentru că e îmbibată de acel parfum ce se numește „vrajă a cuvântului”, or, scriitorul adevărat e un vrăjito, un solomonar al graiului…

Fotografii din arhiva lui Nicolae Rusu

   Părinții Petru și Emilia, sora Zina 1954u părinții Petru și Emilia, alături de sora Zina (1954)

     

           

  Clasa a VI-a, 1961

 După absolvirea facultății, 1970

 La finele serviciului militar, 1973

             

 

 Proaspăt absolvent al Facultății de Economie a Institutului     Politehnic din Chișinău (1971)

  În timpul lucrului la romanul „Totul se repetă” (1987)

  

   Cu poetul și colegul Vasile Nedelescu (1988)

   

 Cu acad. Mihai Cimpoi (1990)

  Cu soția Veronica în stațiunea Călimănești, România 1999

  Înmânarea premiilor literare pentru anul (2000)

  În munții Vrancei, s. Nereju (2003)

 

   Cu colegii Andrei Burac și Leo Butnaru lângă Zidul Chinezesc, (2003)

  La ieșirea dintr-o cetate dacică din județul Bihor, România, (2009)

  Cu colegii Vasile Șoimaru și Vlad Pohilă în fața casei pedagogilor Coca și Vasile Preotu din satul Șoimărești, România (2009)

  Cu fiica Corina în Strasburg (2013)

      

  Cu fiul Mircea în Würzburg, Germania (2013)

Luminița Țîgîrlaș

• 06.10.1979  - 01.11.1982 angajată la ziarul ”Tinerimea Moldovei”. Corespondent.    
• 02.11.1982 - 10.05.1990 angajată la ziarul ”Moldova Socialistă”, Corespondent.  
• 10.05.1990 - 06.09.1996 angajată la ”Revista Moldova”. Redactor.
• 06.09.1996 - 01.01.1998 angajată la revista ”Femeia Moldovei”. Șef secție   
• 1996 - 1999 - Redactor-șef , revista de cultură psihanalitică „REVERBERAȚII”

Antonciuc Margarita

D-na Margarita s-a născut  pe data de 07 ianuarie 1965,  într-o familie de intelectuali,ambii părinți fiind pedagogi. O mamă fericită, o soție iubitoare, o bunică grijulie, căreia îi place să lucreze cu copiii. Aceasta ne-o spune stagiul ei de 36 de ani de muncă pedagogică, promotor al limbii materne. 

Anume în acest răstimp s-a impus în munca de cucerire a inimilor  atâtor generații de elevi, care i-au petrecut  nu  numai  prin mâinile ei iscusite, dar și prin suflet, i-au adus stimă , respect și mulțumiri din partea foștilor discipoli și din partea părinților, care-i sunt recunoscători pentru truda depusă în crearea sufletelor omenești, în creșterea atâtor generații de tineri pentru viitor. 

Cu  iscusință, străduință și dibăcie îmbină munca pedagogică, care o preocupă permanent și care-i cere o forță maximă, adesea chiar 24 din 24 de ore, cu harurile pe care le are înnăscute. În timpul liber de școală, are un hobby foarte frumos : coase cu mărgeluțe diferite lucrări nemaipomenit de frumoase. Lucrările făcute cu mânuțele dumneaei  sunt extraordinare. 

Are în jur de 50 de lucrări : icoane, peisaje, care devin adevărate opere de artă veșnică, deoarece sunt trecute prin mâinile – i iscusite și sufletul ei mărinimos cu har Dumnezeiesc. Multe din icoanele, înveșnicite cu acul și cu mărgeluțe, cusute pe pânze cu iubire și pasiune, au bucurat ochii oricui le-au văzut și le-au admirat, iar peisajele reflectă frumusețea naturii. Cu ele a participat la diferite expoziții raionale. În casă are o odaie și când intri în ea, rămâi frapat de frumusețea operelor de artă manufactura, ce-ți bucură ochii și inima până la culme. 

Elaborat de  Biblioteca Publică Teritorială Făleștii Noi

Bibliotecară: Ala Grigoreț

Sursa de informare:  Margarita Antonciuc