vineri, 12 iunie 2026

Oksner Iacov (Jacques Noir) (n.1884 - d.1941)

Poet satiric și autor de literatură pentru copii, născut la Fălești, personalitate a literaturii ruse din exil și a vieții culturale basarabene din prima jumătate a secolului XX.

Iacov Viktorovici Oksner (pseudonime: Jacques Noir, n. 1884, Fălești, județul Iași, gubernia Basarabia – d. 1941, Chișinău) a fost un poet satiric și foiletonist de limbă rusă, precum și autor de poezii pentru copii.

Biografie:

S-a născut la Fălești, a copilărit la Bălți și Chișinău. Tatăl său, Vigder Gherș-Srulovici Oksner (1845–?), era și el originar din Fălești. La 15 august 1907 s-a căsătorit la Chișinău cu Sofia Moșkovna (Moiseevna) Sîgal, iar în 1910 s-a stabilit la Odesa.

Activitatea literară a început-o încă la Chișinău, colaborând în perioada 1905–1909 la ziarul „Basarabskaia Jizni” („Viața Basarabiei”). În timpul șederii sale la Odesa a publicat în revistele satirice „Satirikon” și „Noul Satirikon”, precum și în publicațiile „Ogoniok”, „Epoha” și „Bomba”.

Mai târziu în 1915 s-a întors la Chișinău. Conform calendarului-adresă al Basarabiei pentru anul 1916, conducea un departament al filialei chișinăuiene a Băncii Ruso-Asiatice. După Revoluția Rusă a lucrat la ziarul „Novoe Slovo” („Cuvântul Nou”) din Chișinău, aflat atunci în provincia românească Basarabia.

Poeziile sale satirice au fost publicate în săptămânalul umoristic „Racheta”, editat la Chișinău între 1922 și 1927 (iar ulterior ca revistă până în 1930). A făcut parte din redacție și a coordonat, printre altele, rubrica „Problemele refugiaților”.

În vara anului 1922 s-a mutat la Berlin, unde a colaborat la publicația „Glasul Emigrantului” și a publicat mai multe volume de poezie: Prin geamuri fumurii (1922), Paiața de carton (1923), Cu fața spre Berlin (1924), Ochiul mijit (1925) și În bătaia curentului (1927). Tot aici a publicat șapte cărți ilustrate de poezii pentru copii, un gen rar întâlnit în literatura emigrației ruse.

A fost apropiat de poetul Igor Severianin și a făcut parte din cercul literar-artistic organizat de V. V. Klopotovski.

În perioada berlineză a fost poet satiric permanent al ziarului „Rul” și colaborator al mai multor publicații din Berlin, Riga și Kaunas. În total, peste 400 de poezii satirice au fost publicate în aproximativ cincisprezece periodice ale emigrației ruse.

În ianuarie 1936, pe fondul ascensiunii nazismului în Germania, s-a mutat la București, unde a colaborat cu ziarul „Nașa Reci” („Cuvântul Nostru”) și cu publicația chișinăuiană „Basarabskoe Slovo” („Cuvântul Basarabiei”).

În 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, s-a întors la Chișinău. A murit în decembrie 1941 în Ghetoul din Chișinău, fiind una dintre victimele Holocaustului.

Monumentul dedicat deținuților Ghetoului din Chișinău.
Chișinău, Republica Moldova.
Teritoriul fostului Ghetou 

Despre el au lăsat amintiri jurnalistul și scriitorul Zinovi Arbatov și poetul Iuri Ofrosimov. De asemenea, este menționat de Vladimir Nabokov în romanul său „Dar”.

Volume de poezie:

  • Prin geamuri fumurii (Berlin, 1922)
  • Paiața de carton (Berlin, 1924)
  • Cu fața spre Berlin (Berlin, 1924)
  • Ochiul mijit. Satiră și umor (Riga, 1925)
  • În bătaia curentului (Berlin, 1927)

Poezii pentru copii:

  • Cocoșelul (1924)
  • Kolea și Olea (1924)
  • Copilașii (1924)
  • Petea (1924)
  • Printre prieteni (1924)
  • În pădure și pe câmp (1924)
  • Scufița Roșie – repovestire în versuri și ilustrații realizate de Jacques Noir (1924)

Lucrări publicate de Iacov Oksner (Jacques Noir):

  • Сквозь дымчатые стекла (Prin geamuri fumurii). Berlin, 1922.
  • Картонный паяц (Paiața de carton). Berlin, 1924.
  • Лицом к Берлину (Cu fața spre Berlin). Berlin, 1924.
  • Прищуренный глаз. Сатира и юмор (Ochiul mijit. Satiră și umor). Riga, 1925.
  • По течению (În bătaia curentului). Berlin, 1927

Referințe bibliografice:

  1. Wikipedia (rusă) – „Окснер, Яков Викторович” – articol biografic dedicat poetului și satiricului Jacques Noir.
  2. Knyazeva, Ekaterina. Jacques Noir’s Facing Berlin: Discovering the Legacy of a Refugee Poet. Biblioteca de Stat din Berlin, 2022. Analiză a vieții și operei lui Iacov Oksner în contextul emigrației ruse din Berlin.
  3. Knyazeva, Ekaterina. Russian Émigré Literature in Berlin: Cultural Networks and Literary Heritage (teză doctorală). Università del Piemonte Orientale, 2024. Capitolul dedicat lui Iacov Oksner conține date biografice detaliate și informații despre activitatea sa literară.
  4. Bulgakov, Valentin. Словарь русских зарубежных писателей (Dicționarul scriitorilor ruși din exil). New York, 1993. Include fișa biografică a lui Iacov Oksner (Jacques Noir).
  5. Adamovici, G. V.; Kantor, M. L. (coord.). Якорь: Антология русской зарубежной поэзии [Ancora: Antologia poeziei ruse din exil]. Sankt Petersburg: Aleteia, 2005. Include autori ai emigrației ruse din perioada interbelică, inclusiv cercul literar din care a făcut parte Jacques Noir.


luni, 9 februarie 2026

Curtescu Margareta - Prietena cuvintelor

    SEMĂNĂTORII DE LUMINĂ. AI NOȘTRI LA CATEDRĂ UNIVERSITARĂ. DOCTORI ÎN ȘTIINȚE.

“CUVINTELE SUNT VOCEA INIMII” (Confucius)

MARGARETA CURTESCU - Prietena cuvintelor.

Fiica lui VASILICĂ ȘI A MARIEI.

Copila visătoare de odinioară de pe Dealul Bisericii. Cu multe întrebări care așteptau răspuns. Cu un noian de cuvinte ce așteptau cuminți să se transforme în rânduri de carte.

Încurajată de profesorii care i-au descoperit talentul literar, își face studiile la Institutul Pedagogic ”Alecu Russo“ din Bălți. (în prezent, Universitatea de Stat cu același nume)

Apoi timp de patru decenii este lector, conferențiar universitar din anul 2006 la Catedra de literatură română și universală a Facultății de Litere a USARB.

În prezent activează în Institutul de Filologie Română “B.P.Hasdeu” al USM ca cercetător științific coordonator.

Sursele informaționale ne spun că doamna Margareta Curtescu este scriitor, critic literar, eseist, conferențiar universitar, DOCTOR ÎN FILOLOGIE  AL UNIVERSITĂȚII ”ALEXANDRU  IOAN CUZA“ din Iași, anul 2004.

Lista se poate de continuat. Pentru aceasta merită înaltă apreciere. Femeile au un drum mai greu spre culmile unui domeniu. Statutul de mamă, soție, bunică adaugă multe emoții și multe griji.

Doamna Margareta Curtescu le înfruntă pe toate. Și atunci când vine muza, scrie. Versuri, proză, eseuri. Se inspiră din viață și pune viața în fiecare rând scris.

S-a documentat și a colectat informații despre baștină ani în șir. Apoi a făcut-o filă de carte cu oamenii ei frumoși la chip și la suflet. Ca spre final să fie într-o competiție nedorită cu moartea, care i-a luat pe mulți protagoniști înainte de a se bucura de apariția cărții. O experiență dureroasă, trăită intens.

Dar totul e parte din viață și fetița de odinioară, prietenă cu muza scrisului, este în continuă căutare.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova și a Uniunii Scriitorilor din România.

Activitatea i-a fost apreciată cu premiile:

·         Premiul de debut al Salonului Național de carte, Chișinău,1997

·         Premiul Simpozionului  ,,Lucian Blaga”, 2013

·         Premiul Festivalului Internațional  ,,Primăvară Europeană a poeților”, 2014.

·         Premiul Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova , 2024

·         Premiul juriului Uniunii Scriitorilor din Moldova la compartimentul Cartea de critică literară, 2025 pentru Dicționar selectiv de critici literari și eseiști ( Chișinău: Cartier, 2024)

După mine, valoroasă e și recunoștința sătenilor pentru munca depusă pentru a lăsa eternității istoria localității .

LA MULȚI ANI, STIMATĂ MARGARETA CURTESCU ! Muza să vă însoțească mereu. Echinocțiul să vă aducă echilibru în tot ce faceți. Mulțumim pentru receptivitate.

Rândurile ce urmează mi le-a transmis doamna Curtescu ca să aflăm de la destinatar care e parcursul unui drum spre culmile științei. E doar partea vizibilă a acestui parcurs. Sacrificiile , emoțiile, îi aparțin. Spre noi înălțimi!

Margareta Curtescu:

La sfârșitului secolului trecut, după destrămarea Uniunii Sovietice, sistemul de educație din tânăra Republică Moldova suporta transformări fundamentale. În primul rând, impactul noilor realități se resimțea în cazul disciplinei școlare limba și literatura română, care, în timpul regimului sovietic, a fost grav denaturată. Reformele au vizat și învățământul universitar: în facultăți, se deschideau specialități noi și, respectiv, apăreau, catedre cu profil nou. Anume în această perioadă am fost invitată ca titular al cursului Istoria literaturii române (pașoptism și postpașoptism) la catedra de Limba și Literatura Română din Facultatea de Filologie a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. În contextul noilor reforme, profesorilor universitari de la noi li se oferea posibilitatea să meargă la stagii în universitățile din România. În iarna lui 1994, am obținut un stagiu la Facultatea de Litere a Universitatății „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde am întâlnit profesori cu experiență, specialiști de calificare înaltă, critici și istorici literari, scriitori, autori de monografii și studii importante. Unul dintre ei, regretatul profesor Dan Mănucă, mi-a devenit conducătorul științific al tezei de doctorat.

Perioada studiilor de doctorat (la secția cu frecvență redusă) a fost una efervescentă, de căutări și descoperiri. Biblioteca  ,,Mihai Eminescu” din Iași mi-a oferit cărțile pe care nu le găseam în bibliotecile de la noi, care abia începeau să-și completeze fondurile cu carte românească. Întâlnirile și discuțiile cu coordonatorul tezei sau cu alți profesori universitari ieșeni mi-au fost benefice și de un real folos. Examenele și referatele susținute nu erau doar aferente subiectului de cercetare, ci și un prilej de creștere profesională. Și apoi în librăriile din Iași găseam atâtea cărți necesare unui filolog! Pe 17 decembrie 2004, în fața unei comisii de specialitate, am susținut teza initulată „Reflexe ale mitului orfic în literatura română”. Am publicat-o un an mai târziu la editura Știința din Chișinău cu titlul „Eternul Orfeu”. Doctoratul a însemnat pentru mine efort intelectual, experiența cercetării științifice, dar și revelație. Exprim toată gratitudinea mea Statului Român pentru oportunitatea de a-mi perfecta studiile și a avansa profesional!

Din biografia scriitoarei Margareta Curtescu. Autor Nina Furtună, fostă profesoară de limba și literatura română în localitatea Hîncești, anii1984-2016, primar al primăriei Hîncești, anul 2007-2011.






Margareta Curtescu. Anul 1995.
















Margareta Curtescu. Anul 2003.




















Italia, septembrie 2025. Margareta Curtescu.

















Bruxelles, Belgia, septembrie 2025. Margareta Curtescu.












Biblioteca de la baștină. Cărțile doamnei Margareta Curtescu.
















Din biblioteca doamnei Margareta Curtescu.

















Peste ani, la o întâlnire cu profesorii și colegii de clasă. Călinești, Fălești.







Referințe bibliografice:
1. Furtună, Nina. Margareta Curtescu. Prietena cuvintelor. [Resursă electronică].
(Publicat la 14.10.2025). - Disponibil:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=2068304003977974&id=10002395
1823184&rdid=4XQhKHFh6ObvRk4Z# (accesat 02.02.2026)

Puiu-Cațupeev Lucia și Puiu Anatolie

 

DESTINUL HÎNCEȘTENILOR NĂSCUȚI SĂ AȘTEARNĂ FRUMOSUL PE PÂNZĂ:

LUCIA PUIU-CAȚUPEEV și ANATOLIE PUIU

              Lucia Puiu (anul 1977)                                                    Anatolie Puiu în anii de studenție

Copii dintr-o familie numeroasă căreia i-a fost predestinat mult har în a vedea și imortaliza partea luminoasă a vieții.

Ambii cu talent în arta picturii,ambii susținuți de mama lor în tot ce făceau,ambii așternând și astăzi pe pânză cele mai memorabile momente oferite de viață.

Primii zece ani îi petrec în familie. Studiază clasele primare la școala din sat. Deja apreciați de colegi și învățători pentru lucrările în desen care le făceau.

Ore în șir am tot ascultat-o la telefon pe Lucia. Am desprins din relatările ei nu doar parcursul vieții lor,ci și acea mare dragoste și recunoștință purtată în suflet pentru familie,copilărie,satul din Lunca Prutului. Au trecut decenii cu multe încercări,dar tot ce a fost frumos în viața lor îi stăruie în memorie cu lux de amănunte.

LUCIA aflase despre Școala Republicană Medie Specială de Arte Plastice - internat nu doar din anunțurile din ziar, ci și din relatările lui Anatolie Rotari și Ludmilei Manoli, elevi ai acestei școli.

La îndemnul mamei, și-a pregătit mapa cu cele 20 de lucrări de pictură și în luna august 1970 se prezintă la comisia de admitere. Merge cu mama și la depunerea actelor, și la probele de intrare.

Mapa îi este acceptată, susține reușit probele la pictură, desen compoziție. Are un respect si o mulțumire peste ani pentru învățătorii din Hîncești BARARI ALEXANDRU ȘI CÎSLEANU SERGHEI. Dumnealor i-au descoperit și i-au încurajat talentul. Datorita dumnealor a susținut foarte bine cele trei probe.

Susține examenele și la materiile de studii.

Chiar după susținere, mama însărcinată, fiind acolo, este felicitată de membrii comisiei pentru admiterea fiicei la studii.

Așa Lucia se desparte de dealurile și gârlele copilăriei și începe să dea contur academic talentului său. Se apropie tot mai mult de arta ceramicii artistice monumentale și este reprezentantul localității în acest domeniu prin studiile de la școala de arte și de la facultate. O activitate care necesită vaste cunoștințe și multă răbdare. Lucia le posedă și are deja realizate numeroase lucrări sculpturale în ceramică.

În anul 1984 pentru prima dată la Institutul de Arte din Moldova se deschide facultatea de Arte Plastice. Cinci ani studiază la facultate, primind în 1989 diplomă de absolvire cu numărul unu pe țară ca artist plastic - ceramist.

Din aceleași comunicări am aflat cât de grea este practicarea acestei activității, câte cunoștințe sunt necesare ca să finalizezi o operă. Dar și cât de mare este bucuria când îți materializezi o chemare a sufletului.

A activat în mai multe instituții. Peste două decenii a inițiat în această artă copiii de la Centrul de Creație Artico din Chișinău.

A gustat și din drumul plecărilor către o altă țară. Nu a fost fără greutăți, dar talentul, pasiunea și dragostea pentru culori si pânză i-au ajutat să le depășească.

Artistul plastic/ artistul vizual LUCIA CAȚUPEEV-PUIU continuă munca în crearea frumosului. Lucrarile ei se află în colecții particulare din: România, Federația Rusă, Belorusia, Ucraina, Georgia, Italia, China, Turcia, USA, Canada.

Lucrările ei sunt la loc de cinste în colecțiile rudelor.

Dar mai are un vis - de a înrăma în propria casă chipul mamei. Portretele deja pictate au rămas în arhiva Institutului de Stat al Artelor/ Academia de Muzică,Teatru și Arte Plastice ( AMTAP).

 Să-i uram SUCCES!

ANATOLIE PUIU - artist plastic/ artist vizual, fratele Luciei, tot și-a  propus să alăture talentului studiile academice și urmează drumul care l-a făcut sora: studii la școala de pictură, apoi la facultatea Academiei de Muzică,Teatru și Arte Plastice, Chișinău.(1990- 1996.)

Este susținut nu doar de mama, dar în totalitate de sora sa.

Se stabilește cu traiul în Italia. Lucrările lui sunt în colecții particulare din Italia, România, Franța, Ucraina, China, Turcia, Federația Rusă, USA, Estonia.

Personal cunosc o lucrare din casa regretatului profesor al școlii din sat, Tudor ANTOCI. Portretul dumnealui Anatol l-a lucrat, la rugămintea mea, într-un timp record. Dar asta nu a știrbit din expresivitatea lui.

Undă verde pe drumul vieții și în continuare, Lucia și Anatol, copii talentați ai Hînceștiului! Izvor nesecat de creație!

UNDĂ VERDE PENTRU TOȚI DESCENDENȚII TALENTATI AI FAMILIEI LUI VASILE SI A ANICĂI PUIU. FAMILIE PRIETENĂ CU LUMEA CULORILOR.

Rânduri înșirate de trăitoarea localității Hîncești, Nina Furtună, anul 2026.



Lucia Puiu, promoția anului 1977 a Liceului Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”. Ultimul sunet.








Lucia și frumoșii ani de studenție.







Lucrarea Luciei „ÎN LUMEA FRUMOSULUI”. Panou decorativ în două părți, 200-300 cm fiecare parte. Sculptură, relief. Șamotă, glazură, oxizi. CRCT „Artico”, Chișinău, 1992.


Lucia Puiu-Cațupeev, Compoziție sculpturală (după pictura lui Rafael „Madona Sixtină”), H-220 cm. Șamotă (tehnica autorului). Centrul de reabilitare pentru copiii invalizi și orfani.
Chișinău, 1995.








Anii de studii în liceu. La începuturi. Autoportret. (Studiu). Ulei/ pânză, 35/44 cm.










Publicațiile în presa republicană despre activitatea Luciei Puiu-Cațupeev.








Cu discipolii la centrul Artico . Atelierul de creație  Sculptură și ceramică”.
















Lucia Puiu-Cațupeev în Burano, Veneția, Italia.


















Actul creației.
















Pictorul Anatolie Puiu - acasă, în Italia.
















Anatolie Puiu,
 Dimineața” (tehnica de autor), 280/150 cm.


















Anatolie Puiu, 
Portretul fiului”. Ulei/ pânză.

















Anatolie Puiu, 
Portretul fiului”. Ulei/ pânză.














1 septembie 1984. Lucia Puiu devine studentă a Facultății de Arte Plastice ca s-a deschis în acel an. Poză cu colegii și cu profesorii. Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP), Chișinău.










Referințe bibliografice:
1. Furtună, Nina. Destinul Hânceștenilor născuți să aștearnă frumosul pe pânză. Lucia
Puiu-Cațupeev. Anatolie Puiu [Resursă electronică]. (Publicat la 24.10.2025). -
Disponibil:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=2077157149759326&id=10002395
1823184&rdid=8VrYhDdrdTYp0rUg# (accesat 02.02.2026)