Ursachi Vasile

Vasile Ursachi s-a născut la 13 august 1938, în satul Izvoare, raionul Fălești, într-o familie de gospodari. Provenind dintr-un mediu rural, și-a construit parcursul profesional în domeniul educației și, ulterior, în administrația și economia agricolă.

În 1956, a absolvit cu mențiune Școala de cultură generală din Risipeni. Zece ani mai târziu, în 1966, a absolvit Institutul „Taras Șevcenco” din Tiraspol, obținând calificarea de învățător de geografie și biologie.

Activitatea profesională și-a început-o în învățământ. A activat ca pedagog și șef de studii la școala de 8 ani din satul Izvoare. Ulterior, s-a implicat în conducerea sectorului agricol, ocupând funcțiile de vicepreședinte și președinte al colhozului „Ceapaev”. După anul 2000, Vasile Ursachi a continuat activitatea în domeniul agricol în calitate de director al SRL „Izlan Agro” din satul Izvoare.

Un capitol important al biografiei sale îl constituie participarea la procesul de constituire a Republicii Moldova ca stat independent. În perioada 1990–1994, Vasile Ursachi a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. La 27 august 1991, a semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova, documentul fundamental prin care Parlamentul a proclamat independența țării.

Distincții

Sursele oficiale ale Consiliului Raional Fălești menționează că Vasile Ursachi este deținător al mai multor distincții de stat și profesionale:

Distincții de Stat URSS

• Ordinul „Insigna de Onoare” pentru merite în dezvoltarea vieții sociale, culturale și a agriculturii (1971);
• Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă” pentru rezultatele înalte la culturile de tutun și sfecla de zahăr (1973);
• Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă” pentru îndeplinirea planului de producție pentru cincinalul al nouălea înainte de termen (1976);

Titluri de onoare

• „Insigna eminentului învățământului Republicii Moldova” (1973)
• „Medalia de aur pentru succesele dezvoltării agriculturii URRS” (1981)
• Titlul onorific de lucrător emerit al Agriculturii RSSM (1988)
• „Deputat al Poporului din Moldova” (1990)

Distincții de Stat ale Republicii Moldova

• Medalia „Meritul Civic” (1996);
• Ordinul „Gloria Muncii”/Ordinul de Onoare (2012)
• „Ordinul Republicii Moldova” pentru contribuția la actul de proclamare a Republicii Moldova ca stat suveran, independent și democratic (2013).

Pentru contribuțiile sale, în anul 2016, Consiliul Raional Fălești i-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare al raionului Fălești”, prin Decizia nr. 03/25 din 18 august 2016. Decizia menționează explicit meritele și contribuțiile deputaților aleși în primul Parlament al Republicii Moldova din partea raionului Fălești.

Vasile Ursachi este menționat și în istoria Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Izvoare. Sursele bisericești îl indică, împreună cu Feodosia Ursachi, printre persoanele care au contribuit încă de la început la reconstrucția lăcașului și la dezvoltarea așezământului monahal.

„Urme pe pământ” – mărturia unei vieți

Cartea „Urme pe pământ”  de Vasile Ursachi a fost lansată la 14 mai 2026, la Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu” din Fălești. Potrivit relatării Consiliului Raional Fălești, volumul prezintă experiențele autorului și legătura sa cu localitățile Izvoare, Risipeni și Bocșa, precum și parcursul său în viața publică și în primul Parlament al Republicii Moldova.

Despre activitatea sa, Vasile Ursachi mărturisește[fragmentul exact din articol]:

Către generații

„Viața mea a fost mereu strâns legată de satul Izvoare. Astăzi, la amurgul existeței, simt datoria de a lăsa generațiilor viitoare câteva pagini importante din istoria acestui loc, mai ales din a doua jumătate a secolului XX.

Am avut o copilărie grea, dar dorința de a învăța m-a călăuzit. Am fost primul om din sat care a absolvit o instituție de învățământ superior. Am fost solicitat să mă implic în dezvoltarea comunității și, deși am primit propuneri de a ocupa alte funcții, nu am dorit să părăsesc satul. Am muncit alături de oameni pentru a ridica satele izvoare, Risipeni, Bocșa, reușind să construim o gospodărie „Vasilii Ceapaev” cunoscută în întreaga Moldovă și chiar în fosta Uniune Sovietică. Am construit două școli, grădinițe, case de cultură în Izvoare și Risipeni, ambulatorii medicale, iar biserica am putut să o finalizăm atunci când vremurile au permis. Totul s-a făcut cu eforturi mari din partea tuturor și le port cu recunoștință tuturor celor cu care am lucrat.

Mai târziu, ca deputat, am semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Am fost întotdeauna omul faptelor, nu al vorbelor. În anul 1991 am înțeles însă că satul meu are nevoie de mine mai mult decât Parlamentul, așa că m-am întors acasă. În viață am ales mereu să fac bine, nu să-mi fie mie bine. Dacă aș putea întoarce timpul, aș urma același drum. Pentru mine, oamenii și satul înseamnă Acasă. Această carte este dedicată în egală măsură celor cu care am lucrat dar și generațiilor care trebuie să cunoască efortul nostru. Am datoria de a lăsa aceste amintiri deoarece am fost omul care a cunoscut foarte bine viața noastră de pe parcursul ultimei jumătăți a veacului XX. Am cunoscut creșterea satelor și am văzut, cu părere de rău, că munca noastră s-a risipit cumva în ceea ce deja devine istorie.”

Volumul autobiografic „Urme pe pământ” constituie o sursă valoroasă pentru cunoașterea experiențelor sale și pentru documentarea istoriei locale.

Referințe bibliografice:

• Cetățeni de Onoare ai raionului Fălești. Decizia nr. 03/25 din 18 august 2016.
• Disponibil: https://cr-falesti.md/ro/cetateni-de-onoare [accesat 2026-10-06].
• Mesaj de felicitare către dl Vasile Ursachi din partea președintelui raionului, dl Vadim Roșca. 13 august 2024. Disponibil: https://a.cr-falesti.md/40-mes-fel/6394-mesaj-vasile-ursachi-2024 [accesat 2026-10-06].
• „Urme pe pământ” – O cronică a demnității și iubirii de neam, lansată la Fălești. 14 mai 2026. Disponibil: https://cr-falesti.md/ro/stiri/urme-pe-pamant-o-cronica-demnitatii-si-iubirii-de-neam-lansata-la-falesti [accesat 2026-10-06].
• Ursachi, Vasile. Urme pe pământ / Vasile Ursachi. - Iași: PIM, 2026.
• ISBN 978-606-13-9845-4

 

A elaborat: Elvira Belinschi, șefa serviciului informativ bibliografic

Pilchin Maria

Maria Pilchin s-a născut la 26 ianuarie 1982, în satul Răuțel, raionul Fălești, Republica Moldova. Este poetă, prozatoare, critic literar, cronicar de teatru și cercetătoare, autoare a mai multor volume de poezie, eseu și critică literară, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și a Uniunii Scriitorilor din România.

Studii și activitate profesională:

Maria Pilchin a absolvit:

• Facultatea de Litere – Universitatea de Stat din Moldova;
• Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, masterat – Universitatea de Stat din Moldova;
• Facultatea de Business și Administrarea Afacerilor – Academia de Studii Economice din Moldova. 

A predat timp de 13 ani literatura universală la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității de Stat din Moldova. În perioada 2019–2021 a fost directoarea Bibliotecii Centrale și a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. A fost și prezentatoarea emisiunii „Lecturi à la carte” de la TVM1.

În prezent este cercetătoare în cadrul Secției de Studii și Cercetări a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Activitatea literară:

A debutat editorial în 2013, cu volumul „De mână cu Marele Joker. Eseuri literare”.

În 2015 a debutat ca poetă cu volumul „Poeme pentru Ivan Gogh”.

Printre cărțile sale se numără:

• „Praguri critice” – critică și eseu literar, 2013;
• „De mână cu Marele Joker” – eseuri literare, 2013;
• „Poeme pentru Ivan Gogh” – poezie, 2015;
• „Realități poetice în zigzag” – critică literară, 2017;
• „Poezie, Eros și Putere” – eseuri, 2017/2018;
• „Zarathustra e femeie” – poezie, 2018;
• „Tu ești rusul cel bun” – poezie, 2021;
• „Doggy” – proză, 2023;
• „Băiețelul din teatru” – proză, 2024;
• „Fata secretarului de Stat. Cartea mirărilor” – 2025;
• „Lecția de rusă” – 2026.

Este autoarea a numeroase articole, studii, cronici și eseuri literare și a publicat în reviste culturale importante din Republica Moldova și România. Scrierile sale au fost traduse în franceză, engleză, neerlandeză, spaniolă, rusă, greacă, ucraineană, catalană și azeră.

Premii și distincții:

Maria Pilchin a obținut mai multe premii importante, printre care:

• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria A „Literatură”, conferit de Președintele României în 2018;
• Premiul „Mircea Ciobanu” pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România – 2016;
• Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru critică literară – 2013;
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Debut – 2013;
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru eseu, critică și istorie literară – 2018;
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Cartea de poezie – 2022;
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Cartea pentru copii și tineret – 2024.

Faptul că Maria Pilchin s-a născut în satul Răuțel, raionul Fălești, și a devenit o personalitate literară cunoscută atât în Republica Moldova, cât și în România, o transformă într-un nume important al patrimoniului cultural - literar local.

Maria Pilchin a fost  oaspete de onoare la Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu” Fălești, în cadrul Campaniei Naționale „Să citim împreună”, ediția a XIII-a, 2024.

Referințe bibliografice:

1. PILCHIN, Maria. Cartea Deschisă. Disponibil: https://carteadeschisa.md/maria-pilchin/ [Accesat: 4 septembrie 2026].
2. PILCHIN, Maria. AGEPI : Lecturi AGEPI 2025. Disponibil: Fișa biobibliografică Maria Pilchin [Accesat: 4 septembrie 2026].
3. PILCHIN, Maria. De Spiritu et Anima : Revista Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.  Disponibil: Profilul și publicațiile Mariei Pilchin [Accesat: 4 septembrie 2026].
4. PILCHIN, Maria. Chestionarul din bibliotecă // BiblioPolis. – 2019. – Vol. 72, nr. 1. – P. 117–118. Disponibil: Articolul în BiblioPolis [Accesat: 4 septembrie 2026].
5. PILCHIN, Maria. Marea luptă a cărții împotriva analfabetismului, barbariei și bruiajului informațional // Limba Română, Literatură, Folclor. – 2024. – Nr. 3–4. – P. 37–47. Disponibil: Textul articolului [Accesat: 4 septembrie 2026].

A elaborat: Belinschi Elvira,

șefa serviciului informativ bibliografic

Marcu Gheorghe

Gheorghe Marcu, conferențiar universitar, medic ilustru, pedagog, om de știință și fost șef al Catedrei de obstetrică și ginecologie a Institutului de Stat de Medicină din Chișinău s-a născut la 15 februarie 1934 în satul Albinețul-Vechi , raionul Fălești. Clasele primare le-a urmat în satul natal, ulterior a mers la școala din Făleşti, unde zilnic parcurgea o distanță de circa 8 km, prin alte trei localităţi, pentru a ajunge la lecții.

În anul 1952 este admis la studii la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău (ISMC), în prezent Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova. Pe durata studiilor s-a remarcat printr-un nivel înalt de disciplină și reușită academică excelentă, absolvind cu succes instituția în anul 1958. În același an, se angajează la Spitalul de circumscripţie Sculeni din raionul Ungheni, unde activează în calitate de medic terapeut, medic chirurg și medic-șef până în anul 1960. În această perioadă scurtă de activitate, Gheorghe Marcu a reușit să-și impresioneze colegii și pacienții prin cunoștințele sale temeinice în medicină, erudiția și abilitățile manageriale, creându-și numele de cel mai bun medic în instituție.

Între anii 1960-1963, Gheorghe Marcu revine la Alma Mater pentru a-și continua studiile de doctorat la specialitatea Obstetrică şi ginecologie, condusă pe atunci de profesorul Aron Cocerghinschi. În anul 1964 susține teza de doctor în științe medicale și este angajat în funcția de asistent la Catedra de obstetrică şi ginecologie. În anul 1967,  din cauza majorării numărului de studenți și cu scopul de îmbunătățire a învățământului superior medical și a serviciilor medicale în domeniul obstetricii și ginecologiei, a fost creată Catedra de obstetrică şi ginecologie în cadrul Facultăţii de Pediatrie, având baza clinică la Spitalul nr. 1 din Chișinău, și a fost inițiat un curs de educație medicală continuă pentru perfecționarea practicienilor.

În scurt timp, anul 1968, lui Gheorghe Marcu i se confirmă titlul științifico-didactic de conferenţiar la Catedra de obstetrică şi ginecologie în cadrul Facultăţii de Pediatrie, care ulterior a fost transferată la Facultatea de Medicină Generală. 

În 1986 a fost creată o nouă Catedră de obstetrică şi ginecologie în cadrul Facultăţii de Pediatrie, unde Gheorghe Marcu este ales prin concurs în funcția de șef catedră. Doi ani mai târziu, subdiviziunea menționată este redenumită în Catedra de obstetrică și ginecologie nr. 2. În anul 1991, Gheorghe Marcu este reales în funcția de șef catedră, pe care o exercită până la sfârșitul vieții sale.

Pe parcursul activității didactice și clinice, Gheorghe Marcu s-a remarcat prin abilități organizatorice extraordinare, profesionalism, responsabilitate și măiestrie pedagogică. Activitatea de cercetare a conferențiarului Gheorghe Marcu a fost transpusă în circa 60 de lucrări ştiinţifice, printre care 2 monografii. A fost președintele Comitetului sindical al angajaților, secretar al Societății Științifice republicane de medici obstetricieni-ginecologi, conducător de grupe studențești, membru activ în cercuri de filosofie etc.

Gheorghe Marcu s-a stins din viață la 10 martie 1993, rămânând în amintirea celor care l-au cunoscut un ilustru pedagog și medic, un om de mare încredere și un adevărat patriot.

Referințe bibliografice:

1. IN MEMORIAM: CONFERENȚIARUL UNIVERSITAR GHEORGHE MARCU – 90 DE ANI DE LA NAȘTERE. Disponibil: https://comitetulsindical.usmf.md/ro/noutati/memoriam-conferentiarul-universitar-gheorghe-marcu-90-de-ani-de-la-nastere?fbclid=IwY2xjawUi8PRleHRuA2FlbQIxMABwZG9mBWJyaWQRMUFXWFZtZTFoazA5cGR0azNzcnRjBmFwcF9pZBAyMjIwMzkxNzg4MjAwODkyAAEegRF0pO966Vkv62FviR_DrUiTX_pOjLHcDvHJbwPAlCZNXPQD2GLNusuV5H0_aem_t2hG_bFdo_Ovmp6nujjYoQ [accesat 2026-09-24].

Moraru Anatol

Scriitor, critic literar, publicist, profesor universitar

Repere biografice:
Anatol Moraru s-a născut la 18 septembrie 1958, în satul Scumpia, raionul Fălești,
Republica Moldova. Este cunoscut ca prozator, critic literar, eseist, publicist și profesor universitar.
A absolvit școala medie din satul Scumpia în anul 1975. După o perioadă de muncă și serviciul militar, și-a continuat studiile la Facultatea de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, pe care a absolvit-o în 1984, specialitatea Limba și literatura română.
În perioada 1986–1989 a urmat doctoratul la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, având ca domeniu de cercetare literatura română contemporană.
Din anul 1989 este legat profesional de Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, unde a desfășurat o amplă activitate didactică și științifică. A predat istoria literaturii române și universale, literatura comparată, metodologia cercetării și alte discipline.
În anul 2019 a devenit director al Colegiului Pedagogic „Ion Creangă” din Bălți.
Activitatea literară și publicistică:
Debutul editorial al lui Anatol Moraru a avut loc în 2002, cu volumul de nuvele „Nou tratat de igienă”. Cartea i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut, Premiul Fundației Culturale Române pentru debut și un premiu al Salonului Internațional de Carte de la Chișinău.
Scriitorul s-a remarcat printr-o proză originală, ironică și persiflantă, în care sunt abordate realitățile societății basarabene, experiențele cotidiene și condiția omului contemporan. Cercetătorii literari evidențiază caracterul dezinhibat, provocator și ingenios al scriiturii sale.
A activat și în presa culturală și jurnalistică. A fost redactor-asociat al revistei „Semn”, redactor-șef al publicației „Accent provincial”, precum și redactor-șef al revistei „Confluențe bibliologice”. A fost, de asemenea, implicat în activitatea portalului Nordnews.
Opera:
Proză:

1. Moraru, Anatol. Nou tratat de igienă. Chișinău : Gunivas, 2002.
2. Moraru, Anatol. Turnătorul de medalii. Chișinău : Prut Internațional, 2008.
3. Moraru, Anatol. Nu mă tentează. Chișinău : Cartier, 2011.
4. Moraru, Anatol. Confidența unui loser. București : Casa de pariuri literare, 2013.
5. Moraru, Anatol. Toți sunt unu. Antologie de proză scurtă, 2013.
6. Moraru, Anatol. Punct de vedere. Iași : Junimea, 2017.
7. Moraru, Anatol. Scurtmetraj fără final. Chișinău : Univers Educațional, 2019.
8. Moraru, Anatol. Resurse umane. Chișinău : Univers Educațional, 2022.
9. Moraru, Anatol. Kant în vacanță. Chișinău : Arc, 2026.

Studii și lucrări despre literatură:

• Ion Druță: Opera epică și dramatică. Chișinău : Arc, 2010.
• Dumitru Matcovschi: opera lirică, epică și dramatică. Chișinău : Arc, 2014.

Premii și distincții:

Printre premiile obținute se numără:

• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut;
• Premiul Fundației Culturale Române pentru debut;
• Premii ale Salonului Internațional de Carte de la Chișinău;
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Punct de vedere;
• Premiul Fondului Literar al Scriitorilor pentru Resurse umane;
• Premiul Special al Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova;
• Premiul „Mărul de Aur” pentru cel mai bun editorialist din Republica Moldova. 

Apartenența la Uniunile Scriitorilor:
Anatol Moraru este:

• membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 2004;
• membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2012. 

Prozele sale au fost incluse în volume colective și antologii din Republica Moldova și din străinătate și au fost traduse în franceză, cehă, engleză și azeră.

Scumpia – locul de început:

Copilăria și adolescența petrecute în Scumpia au constituit perioada în care s-a format pasiunea sa pentru lectură. Într-un interviu, scriitorul își amintește că citea cărțile pe care le găsea în biblioteca satului. Această experiență este deosebit de relevantă pentru promovarea lecturii și a personalităților literare originare din raionul Fălești.
„Dragostea pentru lectură l-a făcut să absoarbă tot ce putea găsi pe rafturile bibliotecii din sat.” — despre Anatol Moraru, în Ziarul de Gardă.
Referințe bibliografice pentru documentarea fișei: 

1. BULAT, Olga. „Nu sunt un Paul Valery, ca să spun totul despre operă”. Ziarul de Gardă. 2013, 22 septembrie. Disponibil: https://www.zdg.md/reporter-special/oameni/nu-sunt-un-paul-valery-ca-sa-spun-totul-despre-opera/ [accesat 2026-09-04].
2. MORARU, Anatol. Curriculum vitae. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți.
3. MORARU, Anatol. Uniunea Scriitorilor din Moldova. Date biografice și bibliografie.
4. ROTARI, Dorina. Anatol Moraru: portret de creație. În: Filologia modernă. 2023. Disponibil: https://msuir.usm.md/items/d41ffbc0-c78b-4c68-966c-81bdcef5be18/full [accesat 2026-09-04].
5. Scriitorul Anatol Moraru: „Lucrez la o carte de proză scurtă”. Moldpres. . Disponibil: https://www.moldpres.md/rom/cultura/scriitorul-anatol-moraru-lucrez-la-o-carte-de-proza-scurta [accesat 2026-09-04].

A elaborat: Belinschi Elvira,

șefa serviciului informativ bibliografic