Satul Obreja Veche a fost menționat
documentar la 21 martie în anul 1548. Conform
legendei satului Obreja Veche, cândva pe aceste locuri unde se află astăzi
satul Obreja Veche erau șesuri întinse cu iarbă deasă și mănoasă. Triburile
mocane migrau prin aceste locuri cu turme mari de oi. Câteva veri la rând un om
nomad pe nume Obreja, a venit să-și pască
oile prin aceste locuri. Când timpul se răcea el pleca cu turmele la iernat.
Vara, cât păștea oile, trăia cu familia într-un bordei. Acest bordei se afla pe
o colină mai înaltă, ca să fie ferită de apele ploilor. Peste un timp lângă
bordei a răsărit un pom de pere. Timpul trecea iar omul îmbătrânea și nu mai
putu să se întoarcă înapoi. De aici încolo el cu familia s-a mutat cu traiul
aici. Și de la numele acestui om, pe care îl chema Obreja, a rămas și denumirea
satului.
Bordeiul lui Obreja se afla pe locul
unde astăzi este gospodăria cetățeanului Ivanov Semion Ion. Pe locul acesta au
trăit părinții, buneii și străbuneii lui. În locul unde a fost bordeiul acum
pământul se lasă și se deschide o gaură mare. Poate, făcându-se săpături, s-ar
găsi obiecte vechi rămase de la primii locuitori.
Această legendă a satului am auzit-o de
la un bătrân cu numele Gheorghe Janu în anul 1954, pe atunci bătrânul avea 90
de ani. El spunea că la rândul său a auzit povestirea de la bunici.
Cu o sută de ani în urmă pe locul unde
acum e situată Obreja Nouă au venit răzeși, care odată cu declararea Basarabiei
- gubernie rusească și cu politica de deznaționalizare
și diluare a românilor, au venit aici, au fost împroprietăriți cu pământ,
deoarece în Basarabia deja era abolită șerbia și s-au așezat aici cu traiul.
Așa au apărut satele Obreja Nouă și Obreja Veche.
Pe teritoriul satului era o gospodărie
boierească cu două case de locuit, cooperativa agricolă „Ardealul” care s-a
înființat în anul 1902, două mori cu aburi, o școala primară, post de jandarmi,
poștă cu cai a zemstvei, 8 cai și două trăsuri, poștă rurală, primăria și o
cârciumă. În anul 1902 populația localității era alcătuită din 995 de bărbați
și 1012 femei ce posedau 670 de case de locuit. În 1906 pe teritoriul regiunii
Fălești a izbucnit o mare epidemie, în urma căreia a avut de suferit și
populația din satul Obreja Veche.
La marginea de sud-vest a satului actual
este un loc numit "Zamca Veche", unde au fost constatate urme de
șanțuri și valuri de pământ, acestea fiind o dovadă certă că aici a fost o
cetate din epoca fierului sau a evului mediu.[cercetare originală]
Satul are o suprafaţă de circa 2.92
kilometri pătraţi, cu un perimetru de 8.85 km. Satul Obreja Veche are statut de
comună alcătuit din 2 sate Obreja Veche și Obreja Nouă. Localitatea se află la distanța de 16 km de
orașul Fălești și la 151 km de Chișinău.
Satul poartă denumirea primului său descălecător Ioniță Obreja.
Biserica
„Sfinții împărați Constantin și Elena” din s. Obreja Veche
Anterior edificării actualului lăcaș în Obreja Veche a fost construit o
biserică cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Bisericuța datează cu anul 1772 fiind
din lemn acoperită cu șindrilă. La începutul secolului XIX, starea bisericii era
bună, nu lipseau veșmintele, podoabele, cărțile de cult necesare. Datele
recensământului din 1817 arată că în această perioadă în biserică făceau slujbă
doi preoți. Conform recensământului fețelor bisericești din ținutul Iași din
1821 la biserică slujeau 5 slujitori: Preotul protopop Nicolae Măcărescu de
viță preoțească a fost numit la această parohie la 30 martie 1785. Feciorul său Ioan este
numit al doilea preot este hirotonit la
parohie în 1808 de
mitropolitul Veniamin. Dascălul Ioan urmează în funcție la această biserică în 1817 după tatăl său Miron, ca palamar activa Semion Revenchie de viță
preoțească, numit în serviciu la 27 iulie 1814. În 1835 preotul din localitate
era Semion Blanari în vârstă de 46 de ani.
Diaconii erau Manuel Blanari, în
vârstă de 21 ani și Dimitrie Revenco de 21 ani, iar palamari era Semion Vereniu
de 50 de ani. În anul 1864 a fost edificată o nouă biserică din piatră de către proprietarul Constantin Buznea și
soția sa Elena cu hramul „Sf. Împărați Constantin și Elena”. Biserica din
Obreja Veche e încărcată de divinitate și
istorie. Conacul boieresc se află lângă Năvîrneț, cu cele peste 400 ha
de pământ care se întindeau de la
hotarul Năvîrneț până la Fundurii Vechi. După ce erau strânse roadele
pământului, familia boierească se retrăgeau la Sankt-Petersburg, Rusia sau
Franța, căci în ambele țări aveau reședință. La țară rămânea doar mama boierului
Maria sau Mașa după cum îi mai spuneau sătenii, având în supunere 151 de țărani
în frunte cu vătavul. Dar pământurile erau lucrate și de mulți alți țărani
veniți din alte părți. Cucoana Mașa era invalidă, se deplasa cu căruciorul, era
foarte inteligentă, cu spirit organizatoric
și era iubită de țărani.
Sfânta biserică e construită din
cărămidă arsă de țăranii din partea locului. Pe atunci olăritul era dezvoltat
în această zonă fiind practicat în fiecare bordei. Deși ctitor era considerat
boierul, și țăranii simpli au jertfit sume importante pentru înălțarea sfântul
locaș. Boierul a adus podoabele bisericești din Franța. Clădirea principală
este din piatră , acoperișul de fier, alipită de ea este și clopotnița tot din
piatră. Hramul bisericii se sărbătorește pe 3 iunie. Biserica avea bibliotecă
în care se păstrau Biblia, catiheza protoereului
Ioan Butuc și alte cărți. În 1895 Biserica a fost reparată de către Maria
Buznea. Biserica se află pe teritoriul unui vechi cimitir. Următorul a fost
preotul Avacum Seul, fiu de dascăl, născut în anul 1844. La 15 iunie în anul
1869 a absolvit seminarul Teologic. La 6
august 1869 a fost numit Diacon, apoi în anul 1871 este binecuvântat preot la biserica „Sf. Mihail” din s. Ustia, Bălți.
În 1873 a fost trimis în această biserică
de preasfințitul Pavel în anii 1882-1883 a devenit membrul al comisiei
economice la seminarul duhovnicesc din Edineț. Din 1883 până în 1885 a fost împuternicit să ajute blagocinia
cercului 3, Bălți.
La 19 ianuarie 1895 preasfințitul
Neofit la numit profesor la școala din Obreja și administrator la biserica din s.
Ustia. În 1901 a primit mulțumire din partea Sfatului învățătoresc eparhial cu
binecuvântarea preasfințitului Iacob pentru sârguința cu care propăvăduiește
învățătura Domnului. Soția sa era Ecaterina, iar copiii: Domnica, Gheorghe, Ioan, Maria, Mihail, Alexandrul și
Efrem. În această perioadă dascăl era Teodor Celan iar prescurăreasa era Safira
de 56 de ani și staroste Pavel Nechifor de 59 de ani. Preotul-paroh Vladimir
Seul născut la 2 mai 1879 absolvent al Seminarului Teologic în
serviciul din 1903 și stabilit în
parohie din 1915, cântărețul era Semion Serafimciuc născut la 7 ianuarie 1895
absolvent al școlii primare cu examen de cântăreț în serviciu de la 1921. Anuarul eparhial din anul 1930 îi menționează pe ambii
slujitori bisericești la aceeași parohie. A urmat preotul Isman Vasile Andrei
heratonit în octombrie 1947. În perioada sovietică soarta lăcașului sfânt era
pecetluită, căci își încetează activitatea. Ultimul
cleric care a oficiat sfânta leturghie
pe timpul administrației românești a fost preotul Vladimir Căpățină.
Perioade declinului și a
vandalismului a durat până în 1988 cu excepția anilor 1972-1988. Timp de 16 ani
lăcașul a adăpostit între pereții ei biblioteca. Înainte de a fi aduse aici cărțile se făcuseră o
reparație cosmetică a pereților. Începând
cu anul 1991 biserica cunoaște mutați novatoare, bunăoară, se acoperă cu tinichea acoperișul, iar în 1994
se rezăluiește toată tencuiala veche fisurată
și se tencuiesc pereții exteriori. Interiorul bisericii a fost tencuit în 1996. Bolta a fost renovată păstrându-i-se
stilul vechi. Majoritatea icoanelor din biserică au fost pictate de către
pictorul Vasile Mustață din Chișinău. La câteva sfinte icoane a lucrat și
plasticianul Nicolae Babii din Fălești Noi. Pereții înalți văruiți emană
lumină, produc senzații de prospețime, curăție purtând în semnul de epocă și al
prosticului în așa fel pereții mai bine respiră dar e posibilă și o
împrospătare anuală. Din podoabele vechii biserici au supraviețuit candelabru
cu 24 de lumânări și cristelnița. Dușumeaua, niște uși dreptunghiulare reînvie
și ele atmosfera veacului XIX căci s-au păstrat bine în pofida unor vremuri
vitrege. Locașul este zidit în formă de corabie. Cheile de la biserică au fost păstrate și transmise aidoma
focului sacru de zilosul creștin Gavri
Stîrcu. Mărețele clopote 5 la număr au fost aduse de la Chișinău.
Catapeteasma a fost schimbată în
2006 păstrându-i-se cu sfințenie acel stil vechi plin de mister, de divinitate
și frumusețe. Printre cei care au stat de veghe la redeschiderea lăcașului
sfânt sunt neosteniții ctitori: Preotul
Feodor Popan, Rucșineanu Petru, Nicolae Babii, Gavril Stîrcu, Ecaterina
Zaplitnaia din Fălești, Boris Boscan, Petru Cebanu. Ziua de 30 iunie 1996 a pus început de bun augur pentru casa
Domnului de Presfințitul Vladimir împreună cu un sobor de preoți oficiază
sfânta liturghie iar apoi sfințește locașul. Rolul de conducător al tuturor lucrărilor
care se produc la sfântul locaș îi revine cu fără îndoială parohului bisericii „ Sf. Constantin și Elena”
Protoiereul Feodor Popan. Râvna sa se
manifestă nu numai în sfântul altar dar și la școala unde predă religia, biologia
și chimia. Curtea bisericii are 50 de ari de pământ. Alături de locașul sfânt
se află casa parohială și casa paznicului, 4 răstigniri, 1 fântână și 6 petre
funerare albe ca florile de crin unde odihnesc în brațele largi al acestei
curți boierești. Cele 6 cavouri înșirate lângă sfântul altar reprezintă locul
de odihnă veșnică a familiei Buznea.
Petrele funerare sunt confecționate
din granit alb adus din Franța. Epitaforele de pe aceste pietre sunt foarte
scurte: Mihail Constantinovici Buznea născut la 24 iunie 1849 și decedat la 13
septembrie 1913. Maria Constantinovna Buznea- născută la 14 martie 1827 și răposată
la 25 decembrie 1911. Cavoul Elenei
Buznea soția boierului Constantin . Constatin Dimitrievici Buznea – decedat la 6 martie 1883 la 85 de ani
de la naștere. Ivan Constantinovici Buznea născut la 15 septembrie 1885 –decedat
la 25 mai 1900. Alexandru Constantinovici Buznea-născut la 26 februarie 1853 și
de cedat la 29 septembrie 1906.
Protoiereul Feodor Popan – parohul bisericii „Sfinții împărați Constantin
și Elena” din s. Obreja Veche este născut la 4 mai 1964 s. Rediul de Sus . la
12 aprilie 1990 este hirotonit diacon în
Biserica „ sf. Împărați Constantin și Elena” din Chișinău prin punerea mâinilor
Înalt Presfințitului Vladimir este preuțit în Catedrala „Sf. Mare mucenic mare
Teodor Tirun” din Chișinău de Înaltul
Preasfințitul Mitropolit Vladimir la 4 mai 1990, a răposat la 23 noiembrie
2019.
https://www.facebook.com/alexandruizvoare/videos/5528157050587697
Gimnaziul
„Sergiu Moraru”
Un
factor determinat în evoluția învățământului din satul Obreja Veche l-a
constituit „Statutul gimnaziilor, școlilor ținutale și parohiale laice
subordonate Universităților din Sankt Peterburg, Moscova, Kazan și Harcov”
aplicat în Basarabia în anul 1836-1839, pe perioada domniei țarului Nicolae.
În
această perioadă, în Obreja începe domnia familiei Buznea un boier bogat
originar din Sankt Petersburg. In anul
1864 a fost construita biserica,
ca mai apoi sa funcționeze in cadrul
ei și primele clase, instruirea era in limba rusă.
Cetățenii
satului în persoana Sofia Ion, își amintește cu admirație „Jocul” organizat de
către cucoana satului Maria, care era bolnavă deplasându-se doar cu căruciorul
pentru invalizi și care locuia în apropiere de locul, unde astăzi se află o
fântână veche, părăsită și căreia i se spune „Fântâna cucoanei”. Această
tradiție se practica de Crăciun sau sărbătoarea Botezului Domnului (Bobotezei),
când parohul bisericii însoțit de o ceată de copii umblau prin sat strigând „
Chiraleisa”. Printre cei care o amintesc este și scriitorul Ion Creangă
(1837-1889) în Amintiri din copilărie: "Și, când veneau cele două ajunuri,
câte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii, de rupeam omătul de la
o casă la alta, și la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam
chiraleisa de clocotea satul.
Reforma
învățământului din data de 5 decembrie 1864 efectuată de domnitorul Alexandru
Ion Cuza ajunge și la Obreja prin anii 1918, construidu-se mai întâi prima
școală, apoi a doua în ograda fostului spital.
A
început să funcționeze prima lege care organiza învățământul, stabilind și anii
de studii:
1. Învățământul
primar 4 ani gratuit și obligatoriu.
Legea
învățământului prevede sancționări cu amendă pentru părinții ai căror copii nu
erau înscriși sau care nu frecventau școala:
- . Învățământul secundar 7 ani
- . Învățământ universitar 3 ani.
Apoi se construiește o altă școală în anii 1943-1944 în fostul conac boieresc, în care până în anul 1918 familia Buznea a avut-o drept reședință. Deoarece odată cu înfăptuirea Marii Uniri din 1918, membrii familiei Buznea se retrag la Sankt Petersburg, lăsând cavourile strămoșilor în ograda bisericii.
La
școala de la Obreja Veche au învățat copii din satele Pînzăreni, Obreja Nouă,
Ilenuța, satul Ustea, Limbeni Vechi, Voroșilovo, Hîjdieni, Balatina, Balan, Danu,
Fundurii Vechi.
Din
anul 1944 copiii din Obreja Veche și-au continuat studiile până în clasa a
VIII-a, iar în anul 1954 a avut o promoție de absolvenți a școlii medii de
cultură generală.
În
anul 1974 școala a trecut în clădire de tip nou cu trei etaje bine amenajată cu
cabinete de chimie, fizică, informatică, laborator, sală de festivități, sală
de sport, cantină. Cu o capacitate de 960 de locuri, sala de sport 288 m2 ,
sala de festivități-320m2, cantină de 120 locuri. Colectivul de
profesori, învățători, angajați a fost dirijată de 11 directori până în
prezent.
Mulți
absolvenți ai școlii lucrează în școală în calitate de învățători, profesori –
12.
Absolvenți
ai școlii noastre activează în diferite domenii: medicină, politică, agricultură, știință,
educație. Mulți sunt: doctori în științe, academicieni, medici vestiți,
profesori, contabil, primari etc.
Printre
ei se remarcă:
Ion
Văluță – deputat în Sfatul Țării 1917-1918;
Dumitru
Noroc – deputat în primul Parlament, medic,
Elena Țurcanu - deputat în Sovietul Suprem al
Uniunii Sovietice;
Sergiu
Moraru – doctor habilitat în științe filologice și folclorice la Academia de
Științe a Moldovei;
Leonid
Certan - profesor de limba și literatura română;
Pînzescu
Anatolie – medic chirurg, actualmente
șef de secție la spitalul municipal Bălți,
Zamaru
Boris – Ministerul vinificației,
Alexandrov
Ion Ion – medic pediatru, s. Obreja Veche
Jalbă
Ana – mulți ani specialist principal al DGE Fălești,
Stupac
Ilie - medic-colonel Spitalul Militar Chișinău;
Ganea
Ghenadie – ex-primarul comunei Obreja Veche;
Munteanu
Ala – crainic la Radio București, ș.a.
Ivanov
Constantin - Coordonator Științific la Academia de Științei a Moldovei;
Astăzi
școala poartă numele folcloristului Sergiu Moraru – băștinaș al satului Obreja
Veche.
În
școală activează cercul dramatic ”Masca”, „ Meșterița”, „Camerton”, „Picături
muzicale”, de dans „Orhideea”, secții sportive, Filiala școlii de Judo ș.a.
În
anul 2010 în baza deciziei Consiliului raional, din 25.02.2010 școala medie de
cultură generală a fost reorganizată în gimnaziu. Aici învață 241 de elevi, 41
sunt din satul Obreja Nouă, care se transportă zilnic.
Grădinița de
copii Obreja Veche
Pe
teritoriul satului Obreja Veche în anul 1968 a fost grădinița de copii.
Amplasată în unul din acareturile conacului boieresc. Iar în anul 1987 clădirea
a fost renovată, schimbându-i-se aspectul și specificul de instruire. Astfel,
clădirea divizată în două: în prima parte se educau copiii din familiile specialiștilor,
iar în cea de a doua parte se educau copiii de țărani.
Pe
parcursul anilor șefi de grădiniță au fost: Eudochia Rusu, Zinaida Buzdugan, Maria
Alexandrova, Tina Coșulă, Zinaida Cazacu,
Zinaida Cucu, Lidia Ureche, Silvia Grăjdianu, Ludmila Pînzescu, Raisa Bogdan, Valentina Rucșineanu, Ala Popan.
La
moment activează 5 grupe de vârste diferite începând cu 3 ani până la 6 ani în
număr de 130 copii, dintre care 14 copii se transportă, deoarece vin de la
Obreja Nouă. Aici sunt angajate 27 persoane dintre care 10 cadre didactice, 15
auxiliari și 2 cadre sezoniere. IET este dotată cu sistem autonom de încălzire,
cu apă și canalizare, cu săli de baie în interior, este conectată la rețeaua de
Internet. Au acces la un teren de joacă bine amenajat. A beneficiat de
finanțare din partea României fiind reparată acoperișul și 3 săli de grupe.
Biblioteca publică
teritorială Obreja Veche
,,Dacă
Biserica este Casa lui Dumnezeu, atunci Biblioteca este Templul Spiritului
Uman;
este Blazonul unei nobleţi care are Infinitul ca strămoş şi ca posteritate. ”
(Paul Christian).
A
fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi nici nu s-ar povesti, un paradis sub
forma unei biblioteci, o împărăție a cărților, o bogăție spirituală fără de
preț care se transmitea din generație în generație iubitorilor de carte ce
aveau rolul de custode, însărcinat de a menține în condiții sigure și bune ale
celor mai de preț comori culturale. În pofida dificultăților întâmpinate, în
condiții istorice vitrege, și cu o bază de existență mai tot timpul modestă,
bibliotecarii au știut să cultive dragostea de carte și au păstrat labirintul
cărților și nectarul cunoștințelor până astăzi.
Biblioteca
sătească își începe activitatea în anul 1950 în casa unei familii deportate.
Bibliotecar era un domn cinematograf care se deplasa din r. Glodeni în fiecare
zi de sâmbătă și duminică și difuza filme. Totodată avea și misiunea de a
împrumuta cărți cititorilor. Cărțile se aflau într-o cameră pe podea fiindcă
lipsea mobilier și stilaje. În anul 1951 rolul de bibliotecar îi este revine
Doamnei Tatiana Alexandrova (Chiricoi) care a activat până în anul 1955, unde
se transferă la școală ca învățătoare de
clasele primare. Mai târziu a continuat activitatea în calitate de bibliotecar
Doamna Nina Buzdugan, fiind angajată pe jumătate de salariu. Mai târziu
cârmuirea colhozului „Puti Ilicea” dotează biblioteca cu stilaje și mobilă.
Biblioteca nu dispunea de spațiu de aceea este transferată în casa Domnului
Ilie Antocică deportat, (pe locul unde a
trăit Dumitru Bejereanu) casa era părăsită fără uși și geamuri , după care s-a
efectuat o reparație capitală. În anul 1969 biblioteca este transferată în
clubul satului. În anul 1972 biserica
din sat își încetează activitatea și biblioteca sătească este transferată în biserică. Datorită
spațiului larg și luminos biblioteca este divizată în bibliotecă pentru maturi
și biblioteca pentru copii fiind angajată
și doamna Raisa Pînzescu. Timp de 16 ani biserica a adăpostit între pereții ei biblioteca.
Înainte de a fi aduse aici cărțile se
făcuseră o reparație cosmetică a
pereților. În anul 1988 pentru ca
biserica să-și continue activitatea, biblioteca este transferată într-o casă nouă construită de către colhozul
„Puti Ilicea”. Din anul 1972 până în anul 1993 pe teritoriul satului au activat
biblioteca pentru maturi și biblioteca pentru copii. În anul 1993 bibliotecile
sunt comasate, iar șefa bibliotecii rămâne doamna Raisa Pînzescu până în anul
2011. Din anul 2011 biblioteca este diriguită
de către Alla Grăjdianu, tot în același
an biblioteca publică este transferată în incinta gimnaziului „Sergiu Moraru”
până în prezent.
Biblioteca
publică teritorială Obreja Veche are menirea de a fi la dispoziția comunității
prin serviciile și programele oferite, venind în întâmpinarea nevoii de
informare, educare și recreere a cetățenilor. Biblioteca a contribuit la
completarea, deținerea și punerea la dispoziția utilizatorilor a unor colecții
și ediții periodice. Prin diverse servicii și activități a contribuit la
formarea și educația tinerilor generații, oferind acces liber la informații
tuturor membrilor comunității, la sursele informaționale locale și aflate la
distanță.
În
anul 2014 biblioteca publică Obreja Veche
și-a concentrat eforturilor în
vederea realizării cu succes a proiectului naţional Novateca, astfel biblioteca
fiind dotată cu 3 calculatoare și o imprimantă multifuncțională. În urma
implementării mai multor proiecte biblioteca publică pune la dispoziția
utilizatorilor 5 calculatoare, o imprimantă multifuncțională, 2 laptopuri,
proiector, ecran, tabletă „Lenovo”, aparat de fotografiat.
În acest context Biblioteca și-a
extins servicii moderne pentru membrii comunității bazate pe tehnologiile
informaționale, să asigure accesul gratuit la calculatoare, Internet și
instruire pentru utilizarea acestora la potențial maxim, astfel transformând
biblioteca publică în instrument vital pentru comunitate. La moment fondul de
carte al bibliotecii constituie 5575 exemplare.Biblioteca publică Teritorială
implementează următoarele Servicii moderne: „Clubul Adolescenților”, „CodeLab-învață
coding la bibliotecă”, „Ora poveștilor”,
„Ora să ȘTIM”, „Comunitatea Mea”, Clubul Femeilor Active „Femei cu idei”.
Casa de Cultură
din satul Obreja Veche
Casa
de Cultură din satul Obreja Veche a fost construită în anul 1963 pe vechiul cimitir al satului. Deține
300 de locuri. A fost și este locul de agrement și divertisment. Pe scena Casei
de Cultură au evoluat interpreți de muzică populară și de extradă; Sofia
Vicovianca, Irina Loghin, Nicolae Botgros, Doina și Ion Aldea Teodorovici,
Iurie Sadovnic, magicieni, trupe de circ. Ani la rând a evaluat corul satului
format din intelectualitatea satului. Perioada anilor 1975 -1995 se difuzau pe
ecranul mare filme cinematografice care aduna întregul sat. Pe parcursul anilor
au activat în funcție de directori ai Casei de Cultură: Ion Rucșineanu
Procopie, Petru Rucușineanu, Vasile Certan, Sergiu Janu, Vasile Czacu, Vitalie
Balan, Gonceariuc Nina, Ghenadie Moraru, Ion Rucșineanu, Parascovia Pînzescu,
Leonid Ivanov, Ludmila Jalbă, Eugenia Stupac.
La moment activează ansamblul de dansuri și
cântece populare „Obrejanca” pentru maturi și ansamblul de dansuri pentru copii
„Moștenitorii”. În incinta Casei de Cultură se desfășoară: seminare, întruniri,
adunări generale ale consătenilor.
Oficiul poștal
Oficiul
poștal a satului Obreja Veche s-a înființat în 1902 fiind o poștă cu cai a
zemstvei, care deținea 8 cai și două
trăsuri și poștă rurală. În anul 1969 cârmuirea
colhozului „Puti Ilicea” a fost construită
o altă clădire în care s-a transferat sediul poștei. Prin intermediul poștei
locuitorii satelor Obreja Veche și Obreja Nouă au beneficiat de următoarele
servicii: cabină telefonică, transfer de bani, transportarea coletelor,
expedierea scrisorilor și telegramelor și abonarea la presa periodică.
Astăzi,
oficiul poștal oferă servicii modernizate de achitarea serviciilor comunale,
terminal pentru extragerea banilor, transferuri bănești, achitarea pensiilor,
abonarea la presa periodică.
Oficiul Medicilor
de Familie
Spitalul
din satul Obreja Veche a fost construit în anul 1969 care a prestat servicii
medicale pentru toți cetățenii din raion fiind tratate multe din diagnozele
atestate: boli infecțioase, afecțiuni stomatologice, etc . În anul 2011 personalul
medical a fost redus, transformându-se în Oficiul Medicilor de Familie și a
fost transferat în clădire nouă. La moment activează un medic de familie, 2
asistente medicale și 1 lucrător auxiliar.
Primăria comunei
Obreja Veche
Clădirea Primăriei comunei Obreja Veche a fost construită în anul 1972. Edificiul dat este amplasat la intrarea în s. Obreja Veche și totodată la hotarul dintre cele 2 localități componente ale comunei. Cercetînd analele istoriei primul președinte al Sovietului Sătesc a fost Vasile Stupac, după care a urmat : Ion Savelie, Ion Ion Ureche, Alexandru Cucu, Nicolae Litviniuc, Dumitru David, Sergiu Janu, Ghenadie Ganea, în prezent primar al comunei –Zinaida Mocanu.
Referințe bibliografice:
Biserica din Obreja Veche cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena https://www.youtube.com/watch?v=K7-btNXdGcU