SEMĂNĂTORII DE LUMINĂ. AI NOȘTRI LA CATEDRĂ UNIVERSITARĂ. DOCTORI ÎN ȘTIINȚE.
“CUVINTELE SUNT VOCEA INIMII” (Confucius)
MARGARETA CURTESCU - Prietena cuvintelor.
Fiica lui VASILICĂ ȘI A MARIEI.
Încurajată de profesorii care i-au descoperit
talentul literar, își face studiile la Institutul Pedagogic ”Alecu Russo“ din
Bălți. (în prezent, Universitatea de Stat cu același nume)
Apoi timp de patru decenii este lector, conferențiar
universitar din anul 2006 la Catedra de literatură română și universală a
Facultății de Litere a USARB.
În prezent activează în Institutul de
Filologie Română “B.P.Hasdeu” al USM ca cercetător științific coordonator.
Sursele informaționale ne spun că doamna
Margareta Curtescu este scriitor, critic literar, eseist, conferențiar
universitar, DOCTOR ÎN FILOLOGIE AL
UNIVERSITĂȚII ”ALEXANDRU IOAN CUZA“ din
Iași, anul 2004.
Lista se poate de continuat. Pentru aceasta
merită înaltă apreciere. Femeile au un drum mai greu spre culmile unui domeniu.
Statutul de mamă, soție, bunică adaugă multe emoții și multe griji.
Doamna Margareta Curtescu le înfruntă pe
toate. Și atunci când vine muza, scrie. Versuri, proză, eseuri. Se inspiră din
viață și pune viața în fiecare rând scris.
S-a documentat și a colectat informații despre
baștină ani în șir. Apoi a făcut-o filă de carte cu oamenii ei frumoși la chip
și la suflet. Ca spre final să fie într-o competiție nedorită cu moartea, care
i-a luat pe mulți protagoniști înainte de a se bucura de apariția cărții. O
experiență dureroasă, trăită intens.
Dar totul e parte din viață și fetița de
odinioară, prietenă cu muza scrisului, este în continuă căutare.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova
și a Uniunii Scriitorilor din România.
Activitatea i-a fost apreciată cu premiile:
·
Premiul de debut al Salonului Național de
carte, Chișinău,1997
·
Premiul Simpozionului ,,Lucian Blaga”, 2013
·
Premiul Festivalului Internațional ,,Primăvară Europeană a poeților”, 2014.
·
Premiul Consiliului Uniunii Scriitorilor din
Moldova , 2024
·
Premiul juriului Uniunii Scriitorilor din
Moldova la compartimentul Cartea de critică literară, 2025 pentru Dicționar selectiv
de critici literari și eseiști ( Chișinău: Cartier, 2024)
După mine, valoroasă e și recunoștința
sătenilor pentru munca depusă pentru a lăsa eternității istoria localității .
LA MULȚI ANI, STIMATĂ MARGARETA CURTESCU !
Muza să vă însoțească mereu. Echinocțiul să vă aducă echilibru în tot ce
faceți. Mulțumim pentru receptivitate.
Rândurile ce urmează mi le-a transmis doamna
Curtescu ca să aflăm de la destinatar care e parcursul unui drum spre culmile
științei. E doar partea vizibilă a acestui parcurs. Sacrificiile , emoțiile, îi
aparțin. Spre noi înălțimi!
Margareta Curtescu:
La sfârșitului secolului trecut, după
destrămarea Uniunii Sovietice, sistemul de educație din tânăra Republică
Moldova suporta transformări fundamentale. În primul rând, impactul noilor
realități se resimțea în cazul disciplinei școlare limba și literatura română,
care, în timpul regimului sovietic, a fost grav denaturată. Reformele au vizat
și învățământul universitar: în facultăți, se deschideau specialități noi și,
respectiv, apăreau, catedre cu profil nou. Anume în această perioadă am fost
invitată ca titular al cursului Istoria literaturii române (pașoptism și
postpașoptism) la catedra de Limba și Literatura Română din Facultatea de
Filologie a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. În contextul noilor
reforme, profesorilor universitari de la noi li se oferea posibilitatea să
meargă la stagii în universitățile din România. În iarna lui 1994, am obținut
un stagiu la Facultatea de Litere a Universitatății „Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, unde am întâlnit profesori cu experiență, specialiști de calificare
înaltă, critici și istorici literari, scriitori, autori de monografii și studii
importante. Unul dintre ei, regretatul profesor Dan Mănucă, mi-a devenit
conducătorul științific al tezei de doctorat.
Perioada studiilor de doctorat (la secția cu
frecvență redusă) a fost una efervescentă, de căutări și descoperiri.
Biblioteca ,,Mihai Eminescu” din Iași
mi-a oferit cărțile pe care nu le găseam în bibliotecile de la noi, care abia
începeau să-și completeze fondurile cu carte românească. Întâlnirile și
discuțiile cu coordonatorul tezei sau cu alți profesori universitari ieșeni
mi-au fost benefice și de un real folos. Examenele și referatele susținute nu
erau doar aferente subiectului de cercetare, ci și un prilej de creștere
profesională. Și apoi în librăriile din Iași găseam atâtea cărți necesare unui
filolog! Pe 17 decembrie 2004, în fața unei comisii de specialitate, am
susținut teza initulată „Reflexe ale mitului orfic în literatura română”. Am
publicat-o un an mai târziu la editura Știința din Chișinău cu titlul „Eternul
Orfeu”. Doctoratul a însemnat pentru mine efort intelectual, experiența
cercetării științifice, dar și revelație. Exprim toată gratitudinea mea
Statului Român pentru oportunitatea de a-mi perfecta studiile și a avansa
profesional!
