joi, 15 octombrie 2026

Ursachi Vasile

Vasile Ursachi s-a născut la 13 august 1938, în satul Izvoare, raionul Fălești, într-o familie de gospodari. Provenind dintr-un mediu rural, și-a construit parcursul profesional în domeniul educației și, ulterior, în administrația și economia agricolă.

În 1956, a absolvit cu mențiune Școala de cultură generală din Risipeni. Zece ani mai târziu, în 1966, a absolvit Institutul „Taras Șevcenco” din Tiraspol, obținând calificarea de învățător de geografie și biologie.

Activitatea profesională și-a început-o în învățământ. A activat ca pedagog și șef de studii la școala de 8 ani din satul Izvoare. Ulterior, s-a implicat în conducerea sectorului agricol, ocupând funcțiile de vicepreședinte și președinte al colhozului „Ceapaev”. După anul 2000, Vasile Ursachi a continuat activitatea în domeniul agricol în calitate de director al SRL „Izlan Agro” din satul Izvoare.

Un capitol important al biografiei sale îl constituie participarea la procesul de constituire a Republicii Moldova ca stat independent. În perioada 1990–1994, Vasile Ursachi a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. La 27 august 1991, a semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova, documentul fundamental prin care Parlamentul a proclamat independența țării.

Distincții

Sursele oficiale ale Consiliului Raional Fălești menționează că Vasile Ursachi este deținător al mai multor distincții de stat și profesionale:

Distincții de Stat URSS

  • Ordinul „Insigna de Onoare” pentru merite în dezvoltarea vieții sociale, culturale și a agriculturii (1971);
  • Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă” pentru rezultatele înalte la culturile de tutun și sfecla de zahăr (1973);
  • Ordinul „Drapelul Roșu de Muncă” pentru îndeplinirea planului de producție pentru cincinalul al nouălea înainte de termen (1976);

Titluri de onoare

  • „Insigna eminentului învățământului Republicii Moldova” (1973)
  • „Medalia de aur pentru succesele dezvoltării agriculturii URRS” (1981)
  • Titlul onorific de lucrător emerit al Agriculturii RSSM (1988)
  • „Deputat al Poporului din Moldova” (1990)

Distincții de Stat ale Republicii Moldova

  • Medalia „Meritul Civic” (1996);
  • Ordinul „Gloria Muncii”/Ordinul de Onoare (2012)
  • „Ordinul Republicii Moldova” pentru contribuția la actul de proclamare a Republicii Moldova ca stat suveran, independent și democratic (2013).

Pentru contribuțiile sale, în anul 2016, Consiliul Raional Fălești i-a conferit titlul de „Cetățean de Onoare al raionului Fălești”, prin Decizia nr. 03/25 din 18 august 2016. Decizia menționează explicit meritele și contribuțiile deputaților aleși în primul Parlament al Republicii Moldova din partea raionului Fălești.

Vasile Ursachi este menționat și în istoria Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Izvoare. Sursele bisericești îl indică, împreună cu Feodosia Ursachi, printre persoanele care au contribuit încă de la început la reconstrucția lăcașului și la dezvoltarea așezământului monahal.

„Urme pe pământ” – mărturia unei vieți

Cartea „Urme pe pământ”  de Vasile Ursachi a fost lansată la 14 mai 2026, la Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu” din Fălești. Potrivit relatării Consiliului Raional Fălești, volumul prezintă experiențele autorului și legătura sa cu localitățile Izvoare, Risipeni și Bocșa, precum și parcursul său în viața publică și în primul Parlament al Republicii Moldova.

Despre activitatea sa, Vasile Ursachi mărturisește[fragmentul exact din articol]:

Către generații

„Viața mea a fost mereu strâns legată de satul Izvoare. Astăzi, la amurgul existeței, simt datoria de a lăsa generațiilor viitoare câteva pagini importante din istoria acestui loc, mai ales din a doua jumătate a secolului XX.

Am avut o copilărie grea, dar dorința de a învăța m-a călăuzit. Am fost primul om din sat care a absolvit o instituție de învățământ superior. Am fost solicitat să mă implic în dezvoltarea comunității și, deși am primit propuneri de a ocupa alte funcții, nu am dorit să părăsesc satul. Am muncit alături de oameni pentru a ridica satele izvoare, Risipeni, Bocșa, reușind să construim o gospodărie „Vasilii Ceapaev” cunoscută în întreaga Moldovă și chiar în fosta Uniune Sovietică. Am construit două școli, grădinițe, case de cultură în Izvoare și Risipeni, ambulatorii medicale, iar biserica am putut să o finalizăm atunci când vremurile au permis. Totul s-a făcut cu eforturi mari din partea tuturor și le port cu recunoștință tuturor celor cu care am lucrat.

Mai târziu, ca deputat, am semnat Declarația de Independență a Republicii Moldova. Am fost întotdeauna omul faptelor, nu al vorbelor. În anul 1991 am înțeles însă că satul meu are nevoie de mine mai mult decât Parlamentul, așa că m-am întors acasă. În viață am ales mereu să fac bine, nu să-mi fie mie bine. Dacă aș putea întoarce timpul, aș urma același drum. Pentru mine, oamenii și satul înseamnă Acasă. Această carte este dedicată în egală măsură celor cu care am lucrat dar și generațiilor care trebuie să cunoască efortul nostru. Am datoria de a lăsa aceste amintiri deoarece am fost omul care a cunoscut foarte bine viața noastră de pe parcursul ultimei jumătăți a veacului XX. Am cunoscut creșterea satelor și am văzut, cu părere de rău, că munca noastră s-a risipit cumva în ceea ce deja devine istorie.”

Volumul autobiografic „Urme pe pământ” constituie o sursă valoroasă pentru cunoașterea experiențelor sale și pentru documentarea istoriei locale.

Referințe bibliografice:

 

A elaborat: Elvira Belinschi, șefa serviciului informativ bibliografic

-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)