Gheorghe Muruziuc

     Gheorghe Muruziuc (n. 19 noiembrie 1930, Fălești - d. 25 septembrie 1998, Fălești)  fiind cel mai mare din cei opt copii a lui Pavel și Ana Muruziuc,  a avut soarta copiilor care s-au născut cu puțin timp înainte de război: a îndurat mizeria războiului, foametei, colectivizării, deportărilor,precum și promisiunea construcției comunismului.

Gheorghe Muruziuc împreună cu soția Ana și feciorul Vadim

        El prinde clasele primare „la români”, iar după război, să nu moară de foame, a fost dus la o „şcoală de meserii”, un incubator de mancurtizare şi îndobitocire a tinerilor. Pentru o bucăţică de pâine şi un loc de muncă, argăţeşte pe întinsurile Rusiei şi Caucazului, până se reîntoarce la baştină în 1962. Se angajează ca electrician la fabrica de zahăr de la Alexăndreni, unde vede pe viu discriminarea totală a moldovenilor. Revoltat, scrie o plângere la Moscova, dar este acuzat de naţionalism. În curând, realităţile din colectiv şi din republică, îl conving că moldovenii nu au nicio şansă să scape de discriminare şi să devină stăpâni pe pământul lor. Ajunge la concluzia că singura salvare este în Unirea Moldovei cu România. Ca să nu fie divulgat, îmbracă haina luptătorului singuratic şi îşi face un plan secret de o îndrăzneală nebunatică. E sigur pe sine, e sigur că va reuşi. Aşteaptă ora şi ziua cu nerăbdare.

În zori de zi, pe data de 28 iunie 1966, când autorităţile comuniste urmau să serbeze în gubernie „eliberarea norodului moldovenesc de sub jugul ocupanţilor români”, pe cel mai înalt turn din nordul Moldovei, la fabrica de zahăr de la Alexăndreni, flutura falnic Tricolorul românesc. Sus, la înălţimea de 45 de metri, pe coş, Gheorghe Muruziuc, străjuia cu mândrie Drapelul României.

Imediat cum s-a aflat, în 10-15 minute, turnul a fost încercuit de miliţieni înarmaţi şi KGB-iştii de la Bălţi. Unui „alpinist”militar i s-a dat sarcină să urce pe turnul rotund, dar Gheorghe Muruziuc, după ce i-a sfătuit pe cei de jos să nu încerce escaladarea, a dat drumul la o cărămidă. Şefii locali se temeau să dea ordin din capul lor, să împuşte Omul de sus. La şapte dimineaţa, sute de muncitori veniţi la serviciu, au văzut Tricolorul şi pe colegul lor de muncă. Foarte rapid, întregul orăşel a sosit lângă fabrică să vadă minunea. Autorităţile se pierduse definitiv. Nici cei de la Bălţi, nici cei de la Chişinău nu ştiau cum să-l dea jos pe Gheorghe Muruziuc. Trecuse perioada lui Stalin – nu puteau să aducă „troica” şi plutonul de execuţie să-l împuşte pe eroul de pe turn. Iată aşa, la 28 iunie 1966, au „serbat” ocupanţii ziua „eliberării” – cu Drapelul României înălţat pe cerul Basarabiei nesupuse.

Gheorghe Muruziuc în arestul KGB-ului, 1966

Satrapii kaghebişti s-au răfuit crunt cu Gheorghe Muruziuc. În mod tradiţional, l-au declarat nebun şi au încercat să-l interneze în spitalul de psihiatrie, însă medicii – atenţie mare!!! – l-au examinat şi au constatat că este un om completamente sănătos mintal şi au refuzat să dea KGB-ului un document fals. A urmat ancheta şi judecata, după care Gheorghe Muruziuc la 16 noiembrie 1966 a fost  condamnat la doi ani privațiune de libertate, regim general.  A fost aruncat în odiosul lagăr de la Ivdellag, la munci silnice.

Dosarul penal al lui Gheorghe Muruziuc

    A revenit acasă cu sănătatea ruinată.  Revenit la baştină, el a lucrat la Bălţi la o întreprindere de construcţie. A fost reabilitat prin Hotărârea Judecătoriei Supreme a RSSM din 11 martie 1991. În anii de renaştere naţională s-a implicat activ în lupta basarabenilor pentru idealurile naţionale, idealuri pentru care a făcut doi ani de lagăr. Cel puţin, unul din visele lui Gh. Muruziuc s-a realizat – Republica Moldova este astăzi stat independent.

    Gheorghe Muruziuc a decedat la 25 septembrie 1998, fiind înmormântat în cimitirul din Făleşti. Au mai rămas în viaţă fratele Victor şi sora Elena. Copiii săi – Mihail şi Vadim – îşi câştigă pâinea cum pot.

     A fost decorat postmortem de președintele Mihai Ghimpu cu distincția „Ordinul Republicii”.

 Bibliografie:

1.          LOCALITĂȚILE REPUBLICII MOLDOVA: itinerar docum. – publicistic il. / Fundația „Draghiștea”; Valerian Cobanu, Ion Domenco, Victor Dragoș; Alcăt. Victor Ladaniuc, Tudor Țopa; coord. șt.: Vlad Ciubucciu,: . – Ch. : „Draghiștea”, 2006. („Bonus Offices” SRL) Vol. 6. Dre – G. 2006. - p. 235-236.

2.          Moldovenii sub teroarea comunistă: Sinteze elaborate în baza materialelor Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.-Ch. Serbia, 2010. - p. 106-112.

3.          WIKIPEDIA  Enciclopedia liberă. Gheorghe_Muruziuc [online]. [citat 4 mai 2022].

                 Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Muruziuc

4.          Alecu RENIŢĂ, Rezistenţă anticomunistă – Tricolorul lui Gheorghe Muruziuc [online] [citat 28.04.2021]. Disponibil: https://timpul.md/articol/rezistenta-anticomunista-tricolorul-lui-gheorghe-muruziuc-163900.html